miercuri, 24 septembrie 2008

Suflet trist 2...


Am alergat in lumea larga si nu am gasit niciunde alinare pentru sufletul meu trist, ranit de o dragoste aproape imposibila... Nu stiu daca vreodata am sa mai iubesc cu aceeasi putere, dar sper si voi spera mereu la fericire... Iar pentru mine fericirea e speranta, credinta si dragostea pura. Te voi iubi mereu sunt niste cuvinte simple, dar atunci cand nu le spui din suflet dor... iar durerea aceasta uneori poate ucide. Te rog citeste cu atentie aceste randuri si gandeste-te bine la ce vrei sa faci in viata. Incearca sa nu mai ranesti, sa nu mai minti si dintre toate incearca sa iubesti sincer, pur, fara a mai rani. Amintirea unei iubiri nu trebuie sa doara, ea trebuie sa te faca sa poti iubi mai mult, tot mai mult. Ai grije de persoana de langa tine si fa-o sa simta iubirea ta si mai ales ofera-i aceasta iubire. Am scris aceste randuri in clipe de dor si suferinta, atunci cand inima imi era sfasiata, cand totul in jur mi-se parea pustiu si nu mai credeam ca o sa pot sa ma ridic si sa imi continui viata. Am iubit in viata o singura data si tot o singura data am suferit, am plans si mi-am dorit cu ardoare 'fericirea'. Insa azi sunt aici si-ti scriu randurile acestea pe care cu mult timp in urma le-am scris cu lacrimi pe obraji, Sper sa-ti fie de folos la ceva si mai sper ca macar pentru o clipa sa-ti dai seama cat de mult ai gresit... ca nu am meritat sa ma ranesti atat de mult, ca meritam si eu un pic de iubire... una sincera, pura, fara minciuni si lacrimi amare. Iti doresc multa fericire si sper ca Dumnezeu sa te fereasca de tot ce este rau. Nu uita ca eu sunt mereu alaturi de tine si ca te voi iubi mereu. **********************Cu multa dragoste, Marinela Prica. *********************( Identitate ascunsa sau moartea e rece, 25 decembrie 2005

Suflet trist I

Mi-e sufletul pustiu,lacrimile imi inunda viata. Alerg, caut si nu gasesc, ai murit... Mi-e sufletul atat de trist, nu te gasesc, ai murit. Esti tot mai departe si pe zi ce trece tot mai rece. Esti mort, sufletul ti-e ratacit, nu-si gaseste linistea. Te chinuie gandul si gandul ti-e mort si aruncat undeva prin odaie. Cauta-l! Nu auzi?Acum e momentul! Mai tarziu vei regreta, iti vei da seama cat ai gresit, dar la ce bun... Vei fi deja mort. Sufletul va rataci in neant, vei trece prin ziduri si totul iti va fi greu de atins. Te va durea, nici tu nu vei stii ce. Vei plange, trupul iti va tremura, fara sa-ti fie frig sau sa fi bolnav... nu vei avea nici emotii. Te va durea tot mai tare, vei plange tot mai mult.... Ti-ai dori sa dai timpul inapoi sa fi viu. Of! moartea... E greu, e atat de greu, de aceptat. Nu vei reusi... Nu mai lupta timpul tau s-a scurs. Ceasul s-a oprit, e ora 13 fix. Iti suna cunoscut? Da?! A! credeam ca ai uitat... Stiu, prima data 13 m-a dus cu gandul la ghinion. Da ce spun eu?! La ora aia, 13 fix, inima mea s-a rupt in doua. Chiar daca intr-o zi se vor uni cele doua jumatati, va fi prea tarziu pentru a forma un tot. Ma doare!!! Ma doare tot mai tare. Nu, nu!!! Eu nu vreau. Mai am... S-a sfarsit. Timpul nostru s-a scurs. Ai murit...?! A nu, nu ai murit. Ce se intampla? Esti rece, de gheata. Mi-e frica... Ajunge! Opreste-te! Nu intelegi? Jocul asta ne va distruge, inimile noastre se vor frange. Ne vom rataci si nu vom mai gasi niciodata calea. Vom arde in propiul foc. Vom pieri... si cine crezi ca ne va plange? Nimeni... intelegi? Nimeni... Nimanui nu-i va pasa de noi. Toti ne vor uita sau se vor purta ca si cum nici nu am fi existat.